eroi...

Interviu cu Dumnezeu
Octavian Paler

-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.

-Daca ai timp... am raspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:

-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.

Apoi am intrebat:
-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.
-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil.

Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:

-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna...

Alo, Centrala?

( O poveste despre viata, care merge la inima)


Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit,montata in perete.

Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram incaprea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie.

Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.

Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand,in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul descule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns lascara.

Telefonul!

Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche."Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capuluimeu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche:"Centrala.".

"Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta."Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea."Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit."Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea.."Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tarerau...""Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot."Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel," -spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice.

I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica...

Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte,mananca fructe si alune.

A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.

Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor,trebuie sa se sfarseasca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne ,tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta.

"Alta data la telefon, "Alo, Centrala!""Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix?" -am intrebat-o.Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului deNord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt altarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala"ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa.

N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-aurmarit pretutindeni...

Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme.

Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!

"Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand:"Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"

O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns:"Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."Am ras,"Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus.

"Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."

"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi...

"I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-odaca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.

"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally.

"M-am intors la Seattle peste trei luni.

O alta voce mi-a raspuns la"Informatii". Am intrebat de Sally.

"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.

"Da, un foarte vechi prieten... Wayne . .."

"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea.

"Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ultimii ani, pentru ca era bolnava.

A murit cu cinci saptamani in urma.

"Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?

"Da." - i-am raspuns.

"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta...

L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni.

Ti-l citesc.

"Mesajul ei era:"Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer.

"I-am multumit si am atarnat receptorul.

Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.

Dictionar de terminologie feminina

Acest dictionar va cuprinde traducerea diversilor termeni si fraze folosite de femei in dialogul cotidian. Poate fi utilizat spre iluminare de orice barbat care are sau planuieste sa aiba o prezenta de gen feminin in apropiere.
" 5 minute "
- interval de timp intre una si trei ore folosit la aranjarea parului, pensarea sprancenelor, datul cu rimel, creionarea buzelor rujate, aranjatul in oglinda;
-expresie folosita cu predilectie de ea, cand tu te grabesti la o intalnire cu ora fixa, pe care ai fost destul de tantalau sa o divulgi.
" rimel "
– un fel de smoala pentru gene, care se aplica cu o ustensila tirbusonoidala, prin scarmanarea fiecarui fir de geana in parte; in caz de ploaie, smoala se prelinge pana intre dinti, facand mimica faciala a ei, mult mai interesanta decat in mod normal; daca este waterproof (rezistent la apa) nici atata bucurie nu ai.
"oglinda"
– dispozitiv de belit ochii in el, care reflecta gingasia si frumusetea ei si daca nu o reflecta e vai si amar de curu ' tau, ca ii scoti par alb in cap cu stilul tau de magar, si o imbatranesti intr-un an cat altii-n zece; porcule!
" lacrima "
– unealta diabolica ce implica eliberarea de cantitati apreciabile de apa si sare prin orificiile oculare; debitul constant este asigurat de o punga apoasa, cu un volum intre 1 si 2 litri, amplasata in lobul frontal al craniului; unealta este folosita fara nici o discriminare, ca argument in orice discutie contradictorie sau rugaminte.

"discutie "
– bazait cu o cadenta de 10.000 de cuvinte pe ora, numai pe note acute, ce intervine dupa ce ti-ai cumparat o undita, placa video, faruri noi la masina sau orice altceva de care ea nu se foloseste;

" posetuta "
– ditamai tolba de 5 kilograme pe care ea o poarta cu o lejeritate herculeana, de care nu ai crede-o in stare cand iti spune pisicoasa " tati, nu ma ajuti cu painea asta, ca imi rupe mainile…"; in respectivul sac fara fund se gasesc o sumedenie de dispozitive de neinteles pentru noi dar deosebit de utile pentru ele (medicamente pentru toate bolile pamantului, oglinda de belit ochii in ea cand deschizi din intamplare sacul, gloss de buze, agenda goala, zece perechi de chei, inclusiv de la casa lu bunica care s-a daramat in 79', fiecare cu doua brelocuri, multe pixe in caz ca odata si odata are chef de scris in agenda goala, portofeluri,
telefonuri, crema de maini de zi si noapte, crema de picioare de zi si noapte, crema de corp de zi si noapte, o pereche de chiloti de schimb, doua sutiene pentru urgente, mini-trusa completa de machiaj, parfum, apa de toaleta si deodorant, servetele umede si uscate, colectia de pispirici primiti de la colegele de servici, o pisica mica si un clopotel argintiu ca sa aiba pisica mica cu ce se juca.

" Lenjerie intima "
– in cazul cel mai fericit - doi sau trei saci cu ate de diferite marimi, unele prevazute cu volanase, dantelute, floricele, canafi, bumbi, poze cu tweety sau bambi, imprimeuri cu pantera roz, negre, albe, roz, culoarea pielii, zebra, tigru , iguana de apa dulce… una din principalele caracterisitici este compresia si elasticitatea.
Compresia pentru ca cei trei saci de cartofi intra in numai patru sertarase ale dulapiorului (adica toate) de unde ies, daca te pune naiba sa-l deschizi mai tare de doua degete, ca scaunele ejectate din avioanele americane, agatandu-se de lustra, de geam, de clanta usii, de nasul tau.
Elasticitatea, pentru ca, in acelasi bikini de 2 centimetri care abia ti-l poti imagina pe un top model somalaez, incape si o zdrahoanca cat dulapu' cand vrea sa isi impresioneze sotul cum a vazut ea la acasa tv… se mai numesc bikini, tanga, snuri, moartea barbatilor, etc..
- intr-un caz mai putin fericit, 5 saci plin varf cu material rezistent de parasuta comunista, de culoarea alba spre gri in functie de trecera timpului, cu elastic tot de parasutism, bun pentru prastie de tras in ciori deasupra depozitului de borcane al Falticeniului… poarta denumirea
de bodigai, barci, tafulci, etc.
- in cel mai rau caz si se pare pe cale de disparitie (slava domnului), una bucata metal stralucitor, grea de 5 kile, prevazuta cu lacat in sapte rotite, cu o singura cheie, tinuta in buzunarul de la spate al tatalui… nume de legenda - centura de castitate.

" Epilat "
– procedeu tehnic de defrisare a zonelor cu crestere rapida. Ca si recoltarea mararului el poate fi efectuat prin metode variate, care se diferentiaza prin randament, luciu si cantitate de durere emanata. Epilatul cu ceara este de departe cel mai brutal mod de a scapa de lichenii nedoriti. Se ia un litru ce ceara, topit in haurile iadului, fierbinte de indoaie aluminiul si se toarna peste biata vegetatie inocenta. Cand urletele inceteaza, inseamna ca ceara s-a intarit, cuprinzand tulpinitele florei in cauza intr-un cleste fara scapare.. Dupa un moment de respiro se apuca stratul de ceara cu ambele maini si… mi se face rau numai sa povestesc despre asa ceva… si se trage cu putere.. Acutele realizate in acest moment de posesoara reliefului
fost-vegetal nu sunt periculoase pentru urechea umana, in schimb pot ucide sau mutila grav peckinezii de pe o raza de trei kilometri.

" Machiaj "
– proces complex prin care buzele ei devin de un rosu sclipitor si capata gust de copite de capra (a se vedea prima parte a dictionarului), sprancenele sunt pensate pana nu mai ramane nimic din ele si cum trebuie pus ceva in loc se trage o dara cu un creion moale si negru, genele sunt lungite de zici ca vor sa o apere de ploaie, ochii sunt pusi in evidenta prin
zugravirea zonelor limitrofe lor in culori de papagal tropical, iar pielii ii mai creste un strat de 1 pana la 3 centimetri grosime de fond de ten, depinzand de altitudinea celui mai inalt cos de pe barba.

" Coafor "
– loc de intalnire si barfa, compus in mod obligatoriu dintr-un salon prevazut cu casti de uscat parul, cu dusuri la scaun pentru spalare, cu un miros intepator de parfum, si cu minim 2 barbati care vorbesc cu "ce faci, fato" "vai ce bine iti sta azi" "mergem diseara la balet?" si care merg cu pasi mici, mici, mici, si aproape pe varfuri. Acolo isi petrec ele cateva ore in cea mai mare taina, punand la punct modalitati de a-si otravi consortii, in timp ce barbatii mai sus amintiti le cauta prin cap, dandu-le sugestii de frezura, datatoare de atac de cord, sperietura sora cu moartea sau orbire brusca a barbatilor care le asteapta cuminti acasa..

" Dieta "
– motiv pentru care nici tu nu mai poti atinge nici un fel de carne, dulciu, grasime, paine sau produs lactat, si trebuie sa rumegi cat e ziua de lunga frunze de bananier, iarba de canada, urzici de coltul blocului, soia, si alte alimente specifice vacilor
– stare de nervozitate manifestata printr-o privire flamanda si prin clantanitul necontrolat al dintilor, care dispare doar sub privirea invidioasa a prietenelor cand le anunta triumfatoare "sunt la dieta". Noroc ca nu tine prea mult…

" Toc "
– cui care pleaca din calcai si se infinge in sol, incercand sa eleveze femeia cu cel putin jumatate de cap pentru a vedea mai bine pe unde merge.
Tocul este extrem de util pentru o anumita categorie de barbati, asa numitii pampalai, papa-lapte, oua moi, gelatini, carora le face mai mult spatiu, acolo unde stau ei, sub papuc.

" Unghii "
– suport pentru niste chimicale colorate si urat mirositoare care iti lipesc parul de nas si fac becurile sa fileze de fiecare data cand ea sta cu degetele de la maini si picioare raschirate in toate partile si iti cere sa o scarpini dupa ureche ( nu ma pot misca tati ca mi se strica unghiile ).

" Gheare "
– varietate de unghii, tratate cu chimicale sau nu, folosite pentru scos ochii in situatii variate cum ar fi lupta pentru unica poseta ramasa la reducere sau pentru ultima pereche de pantofi cu fundita de pe stoc.

" Permis de conducere "
– bucatica de plastic trasa in tipla care atesta urmatoarele capacitati feminine:
* de a-si aranja cu succes parul in retrovizoare, in mers;
* de a apasa pe frana si ambreiaj la pornire ( naiba sa o ia de masina ce are de nu porneste ? );
* de a face parcarea laterala paralel cu locul liber dintre doua masini cu 10 metri intre ele
* de a deschide portiera in botul unei masini conduse de un barbat (ati vazut cum era sa ma omoare cremenalu?)
Si multe altele care atesta sistemul extraordinar de crunt si exigent prin care politia romana elibereaza permise de conducere.

" Mecanica "
– stiinta femeii de a strange in jurul masinii stricate (pentru ca nu a schimbat uleiul, nu a pus benzina, a incercat sa porneasca cu frana de mana trasa pana au sarit bujiile, a lasat farurile aprinse (auzi de ce tipa masina de fiecare data cand ies din ea? cand ai plecat tu nu facea asa…), sau din varii alte cauze naturale ) vreo duzina de mesteri mecanici si ingineri nucleari care mai de care mai experimentat in suptul furtunului de alimentare.

" Curatenie "
– una din obsesiile cele mai violente ale femeii cu repercusiuni grave asupra psihicului masculin. Dupa atacurile verbale tocatoare de creieri despre cum iti arunci sosetele aburinde pe unde nu e cazul, despre cum nu strangi niciodata dupa tine si alte nimicuri de astea, vine consecinta cea mai dureroasa a acestui procedeu: orice lucru de care ai cat de cat nevoie sa iti fie la indemana dispare cu desavarsire si trebuie sa aduci cainele de vanatoare al vecinului pentru a-l gasi, evident ea nestiind unde l-a pus cand a facut ordine.

pierde vara

Don Quixote si Sancho Panza

Pretul secret al carnii
eseu de Adrian Onicescu

Prostituţia îşi cere dreptul de a fi recunoscută ca o instituţie socială de ecarisaj. Are dreptul să existe cu discreţia la care aspiră orice mutilare. Va veni oare vremea cînd crima va cere şi ea să fie legalizată, se vor întreba cei sceptici? Nu! Pentru că spre deosebire de crimă, prostituţia e doar o opţiune temporară deschisă în etic, precum proba aritmetică a adunării în scădere. Nu e nici măcar comparabilă cu furtul. Prostituţia e o ingenuă în afaceri. Preţul tîrgului ei e insignifiant faţă de tot ceea ce pierde. E de fapt un dar. Unul otrăvit însă, el nefiind nimic mai mult decît o îndurerată consolare reciprocă între învinşi, celebrată jalnic îndărătul unui zîmbet împrumutat cu ora de la cîştigători. E jocul unor copii săraci care negociază vise refolosite imaginîndu-şi mărunţişul cotat la bursele marilor tranzacţii afective ale omenirii. Căci trebuie să fii foarte bogat ca să fii iubit cu sinceritate deplină de o femeie frumoasă şi deşteaptă. Restul muritorilor trebuie să ne mulţumim cu un devotament duhnind a neputinţă ori neşansă.
Decenţa cere efortul de a parcurge în secret un spaţiu periferic pentru a suferi înfrîngerea de a negocia amor fictiv cu o femeie care şi-a amputat memoria şi cerşeşte agresiv cu rana ei sîngerîndă în plină stradă. Atîta vreme cît legea recunoaşte şi administrează eficiente căsătorii din interes, are obligaţii egale faţă de destinul prostituatei. Este datoare să înfiinţeze lupanarul cu aceeaşi dedicaţie ca şi cea datorată spitalului. Legea nu are dreptul moral de a sălbătici adevărurile neconvenabile sub pretextul bunei cuviinţe. Căci viaţa împiedecată să se consume la suprafaţă se transformă într-un spectru monstruos ce bîntuie sufletele şi le pierde.
În ultimii zeci de ani s-au născut oameni pentru toate nevoile. Şi există nevoia de surogat, dreptul la fals al celor prea săraci pentru a-şi permite unicitatea arhetipală a originalului. S-au născut şi femei de toate soiurile. Printre ele au fost şi acelea destinate să ofere cu tarif surogatul dragostei celor care şi-au pierdut speranţa de a iubi cu adevărat. Sfinţenia nu poate fi altceva decît o opţiune. Adevărul nu admite coerciţia. El îşi verifică propriile întrebări chiar dacă îşi revendică doar răspunsurile cărora le poate supravieţui. Aceste femei au fost în tot acest timp schingiuite sub pirostrii. Au suferit şi au facut să sufere încă şi mai cumplit, părinţi, soţi şi copii, sub povara blestemului unei iluzii malformate a politicului.Dragostea este tot ce supravieţuieşte unei lupte ucigătoare cu comoditatea. Şi aproape nimic nu supravieţuieşte în afară de speranţă. Nu lipsurile ucid dragostea, ci desfrîul nemăsurat al dorinţelor. Iar împotriva desfrîului nu există decît un singur remediu: desfrîul! Pe el nu-l putem împiedica să existe şi nu e moral să încercăm eliminarea acestui reper al eticului. Desfrîul nu e un pericol pentru înfrînare la fel cum starea de boală nu este un pericol pentru sănătate. Nici epidemiile nu se stăvilesc prin uciderea bolnavilor, ci prin izolarea lor. Prostituţia trebuie doar exilată undeva la periferie. Rătăciţilor pasionaţi trebuie să li se impună un spaţiu, nu să li se confişte reperul. Trebuie să li se dea şansa de a-şi trăi rătăcirea pe o traiectorie comun acceptată a ruşinii. E nevoie de îndrăzneală pentru a tolera. De îndrăzneala învingătorului, nu a impertinentului. A redeveni morali, după atîta rătăcire, impune elasticitatea înţelegerii vii, nu rigiditatea.Acum imoral este să nu recunoaştem o nevoie dintotdeauna: prostituţia. Răul nu îl întruchipeaza cele cîteva sute de femei nefericite, ci aceia cărora drama rătăcirii lor le umflă buzunarele. Pentru că prostituţia nu e decît un efect îndepărtat al crizei economice. Fiinţa umană e slabă şi neajutorată, aruncată astfel în mijlocul unui război definitiv inegal. Femeile nu se vînd din sărăcie, ci din aviditate rătăcită de morală. Şi acest adevăr trebuie spus. Este însă o avariţie în care ele sunt slabe prin însăşi puterea lor telurică asupra bărbaţilor. Dar e la fel de posibil ca aici să fie un neajuns al puterii şi nu al imoralităţii. Al slăbiciunii care ajunge să controleze ilicit forţa.Cea mai dureroasă jignire care se poate arunca unei prostituate este să o faci curvă. Pentru că ea nu se crede astfel atîta vreme cît nu-şi implică sufletul în negoţul ei. Ea nu e frivolă. De aceea nu poate fi curvă, fie şi numai judecînd după proporţiile trădării ei. Frivola nu-şi respectă angajamentele pe care şi le asumă cu premeditare. E iresponsabilă. Prostituata nu înşeală pentru că ea nu-şi asumă angajamente, nu induce în eroare. Nu spune “te iubesc” în sensul de “îţi aparţin” ci în acela, artificial, dar sincer, de “te oblojesc”, în care pulberea tămăduitoare este presărată peste rană. Preţul se stabileşte la început. Aici e corectitudinea. Preţul de la urmă, cel smuls cu promisiuni al frivolei, este dezastruos. Prostituata există prin accesele, prin jumătăţile ei de măsură asumate, în care se rupe de sine şi se vinde pe bucăţi, dar niciodată cu pretenţia că o face pe de-a-ntregul. O femeie măritată din interes nu va denumi niciodată afacerea ei prostituţie, chiar dacă întruneşte toate crimele constituente: falsitate, minciună, fraudă. Prostituţia nu face victime în afara ei.O prostituată nu permite iluzii. Ea este o societate comercială. Nimeni nu vine la magazin ca să se îndragostească iremediabil de marfa expusă banului tuturor în galantare. Fiecare cumpără ce-i permite punga. Deja nu mai ştiu care e diferenţa dintre a cumpăra şi a cuceri.. La fel cum poezia nu se masoară prin eternul adevărurilor ei, ci prin efecte, prin jocurile ei de lumini şi umbre. Atît prostituata ca victimă a ei înseşi, cît şi clientul, ca autor al agresiunii, au jocurile lor de lumini şi umbre. Cei ce plătesc, caută să-şi pună întunericul pentru cîteva minute în luminile rampei. Cui îi mai pasă de surîsul unei prostituate care încă nu a pierdut totul? Pentru că speranţa este cea care se stinge ultima.
Tot ceea ce nu îngăduim, ni se va întoarce împotrivă sub disimularea minciunii. Fiecare primim minciunile pe care le merităm.Prostituţia este una din stările de a fi ale umanului, şi ea nu se rezumă la sex. Această constatare m-a facut credincios. Pentru ca absenţa unui sens dincolo de această existenţă, ne-ar transforma pe toţi în vînzători ai noştri şi ai celorlalţi. Mi se pare de altfel că închirierea cu tarif a corpului pe o durată strict limitată este infinit mai demnă şi mai puţin nocivă decît consacrarea interesată total a scrisului, a ideilor, a sufletului prin corupţie, a politicii.
Cred de aceea în necesitatea politicii la fel ca şi în aceea a prostituţiei.Prostituata are decenţa de a-şi asuma condiţia şi de a nu induce în eroare. Aceasta e legitimitatea ei. A recunoaşte un drept înseamnă implicit a-l limita. A obliga existenţa la un domiciliu, a crea o adresă înseamnă nu a propaga, ci a restrînge. De aceea nu avem dreptul să exilăm prostituţia în stradă. Vedem legalizată dintotdeauna căsătoria interesată a marilor incompatibilităţi estetice şi de vîrstă, concubinajul a căpătat implicaţii juridice, căsătoriile între homosexuali sunt şi ele de domeniul acceptabilului.
Astfel de strîmb situîndu-ne faţă de marile noastre iluzii, şi păstrînd la piept tot restul de orori acceptabile prin mici laşităţi şi complicitate, a nu recunoaşte prin lege nevoia pe care o acoperă prostituţia înseamna nu a fi scrupuloşi ci doar a proscrie de pe culmile perfidiei cea mai curată, cea mai onestă, poate, dintre toate vînzările de sine