duminică, 31 mai 2009

ginduri de la un prieten roman


cand oamenii sunt saraci, amarati, traiesc de pe-o zi pe alta, unii cersind pur si simplu (si aici nu ma refer la toti hotii pe care-i intalnim prin piete, parcari etc. ci la oameni in varsta care au muncit din greu o viata intreaga iar acum nu le ajunge pensia nici pt. paine si un sacut de cartofi pe o luna) biserica , cea care ar trebui sa fie sprijinul celor incercati de soarta, isi ridica falnice si stralucitoare cladiri care dupa slujba de duminica sunt ferecate cu lacate mari pentru a fi ferite de hoti si nu tin nici de cald si nici de foame...
(ciobyk@yahoo.com)


sâmbătă, 30 mai 2009

daciuta lu' dom' prim-ministru ?




Oare cine insinuiaza rautacios ca actualii guvernanti se lafaie in limuzine ?!
Sau poate este un simbol al economiei romanesti gestata de nea Nicu si proptita firav de actualii ?

vineri, 29 mai 2009


e duminica dimineata dar mai spre prinz...au iesit plimbaretii...si ce poate sa mearga mai bine la o plimbare si o birfa...vata de zahar, pufoasa si dulcica...viata poate fi sedusa cu o portie mica de glucide

o raza de lumina si speranta pentru Romania : ARTA



portret in piatra : FATUCA
Autorul este un bun prieten, un artist din Cluj , pe care il prezint succint :
INFORMATII PERSONALE:Nume: GînscăPrenume: IoanData si locul nasterii: 27 ianuarie 1972, Cluj-NapocaNationalitate: românaStare civila: casatorit
EDUCATIE SI FORMARE:1982-1990 – Liceul de Arte Plastice din Cluj-Napoca; 1990 Diploma de bacalaureat 1987-1990 – Scoala Populara de Arta, Chitara Clasica, clasa prof. Elisabeta Lazar1992-1998 – Academiei de Arte Vizuale „Ioan Andreescu” din Cluj-Napoca; 1998 Diploma de licenta, specializarea Sculptura1998-2002 – Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cluj-Napoca; 2002 Diploma de licenta; licentiat in teologie cu lucrarea „Viata si lucrarea Parintelui Arsenie Boca – O sinteza a gandirii Parintelui Arsenie in 800 de capete”;
ACTIVITATE PROFESIONALA:1990-1991 – pictor-decorator „Iris”1993-1996 – redactor „Filocalia”, supliment al revistei „Renasterea”, editat de LTOR si ASCOR Cluj-Napoca1997-1999 – colaborator la revista de spiritualitate monastica „Epifania”1999 – realizatorul emisiunii de arta crestina „Deisis”, Radio Renasterea, Cluj2001-2006 – director Editura Teognost2004 – din luna iunie, preot misionar la Manastirea „Nasterea Maicii Domnului” - Ciuceadin 1997 grafica de carte [Adobe Photoshop, Coreldraw]din 2002 design pentru pagini web [Adobe Image Ready, Macromedia Dreamweaver, Flash]; pregatire si prelucrare sunete pentru pagini web [Sound Forge]

joi, 28 mai 2009

romanul s-a nascut poet...


indecisul

http://undecided

si pe strada...si pe trotuar...romanul este in sitatia grea de a lua o decizie...oare cum ar fi sa stea asa de indecis pe Wallstreet, Unter den linden sau Champs-Élysées?!...cu singe rural in vene si altoit cu balcanul, romanul considera strada a fi un fel de batatura in care se invirt gainile si cresc tomatele sale private

miercuri, 27 mai 2009

La foto-magazin alimentar



un minunat magazin alimentar...La foto...vai sa ne cumparam 1 kg de Nikon si vreo 250 grame de Canon...la pachet, cu sare, usturoi...o ciorbica, ceva ?
...isi spune ea ( pisica) : iar acesti oameni greu de inteles, strica si fac si rasfac aceste mici birloguri unde intra in special femeile si cauta si cauta...si in loc sa caute un soricel gras si gustos, ies de acolo cu tot felul de piei colorate care si le pun peste pielea lor alba...ah...fiintele acestea fara blana...sint asa de plicticoase

http://sometimes, the naked truth could be boring !

marți, 26 mai 2009

in asteptarea moastelor



oameni in fata catedralei...oameni usor speriati, plini de importanta momentului dar cu priviri goale....vin sau nu moastele...nu stiu carui sfint...disperare si speranta...de unde sa ne mai vina un dram de ajutor ?!

duminică, 24 mai 2009

o zi cu ceata


Despre noi...hai sa ne amintim

Numele de „România” provine de la „român”, cuvânt derivat din latinescul „romanus”.[4]
Cel mai vechi indiciu referitor la existenţa numelui de „român” ar putea fi conţinut de Cântecul Nibelungilor: „Ducele Ramunch din ţara Valahilor/cu şapte sute de luptatori aleargă în întâmpinarea ei/ca pasarile sălbatice, îi vedeai galopând”.[5] „Ramunch” ar putea fi o transliteraţie a numelui „Român” reprezentând în acest context un conducător simbolic al românilor.[6]

Scrisoarea lui Neacşu
Cele mai vechi atestări documentare ale termenului de „român” cunoscute în mod cert sunt conţinute în relatări, jurnale şi rapoarte de călătorie redactate de umanişti renascentişti din secolul al XVI-lea care, fiind în majoritate trimişi ai Sfântului Scaun, au călătorit în Ţara Românească, Moldova şi Transilvania. Astfel, Tranquillo Andronico notează în 1534, că românii („Valachi”) „se numesc romani”.[7] Francesco della Valle scrie în 1532 că românii „se denumesc romani în limba lor”. Mai departe, el citează chiar şi o scurtă expresie românească: „Sti rominest?”.[8] După o călătorie prin Ţara Românească, Moldova şi Transilvania Ferrante Capecci relatează prin 1575 că locuitorii acestor provincii se numesc pe ei înşişi „români” („romanesci”).[9] Pierre Lescalopier scrie în 1574 că cei care locuiesc în Moldova , Ţara Românească şi cea mai mare parte a Transilvaniei, „se consideră adevăraţi urmaşi ai romanilor şi-şi numesc limba «româneşte», adică romana”.[10]
Mărturii suplimentare despre endonimul de „român” furnizează şi autori care au venit în mod prelungit în contact direct cu românii. Astfel umanistul sas Johann Lebel relatează în 1542 că „românii…se numesc pe ei înşişi «Romuini»”.[11] Istoricul polonez Orichovius (Stanisław Orzechowski) scrie în 1554 că românii „se numesc pe limba lor romini după romani, iar pe limba noastră (poloneză) sunt numiţi valahi, după italieni”[12] în timp ce primatul şi diplomatul ungar Anton Verancsics scrie în 1570 că „românii se numesc romani”, [13] iar eruditul maghiar transilvan Martinus Szent-Ivany citează în 1699 expresii româneşti ca: „Sie noi sentem Rumeni” şi "Noi sentem di sange Rumena". [14]
Cel mai vechi indiciu cunoscut asupra unei denumiri geografice cu menţiunea „românesc” este conţinută de unele versiuni ale operei Getica de Iordanes: „...Sclavini a civitate nova et Sclavino Rumunense et lacu qui appellantur Mursianus...”. [15] Denumirea „Rumunense” constituie o transliteraţie latinizantă a unei pronunţii slave pentru „românesc”. Deşi menţiunea Sclavino Rumunense s-a dovedit a fi apocrifă, ea fiind o interpolare ulterioară în textul lui Iordanes, relevanţa ei istorică rămâne considerabilă, interpolarea neputând fi mai târzie de secolele al X-XI-lea.
Cea mai veche atestare documentară cunoscută a numelui de ţară este Scrisoarea lui Neacşu din 1521, ce conţine menţiunea cěra rumŭněskŭ (Ţeara Rumânească).
Miron Costin insistă asupra denumirii de “român, adică roman” ce o poartă românii din Principatele Române.[16] La fel, Constantin Cantacuzino explică pe larg în Istoria Ţării Rumâneşti originile şi semnificaţia denumirii de “român, românesc” dată Ţărilor Române. [17] Dimitrie Cantemir denumeşte în mod sistematic toate cele trei Principate locuite de români ca „Ţări Româneşti”.[18] Termenul de “România” în accepţiunea sa modernă este atestat documentar în a doua decadă a secolului al XIX-lea.[19

De ce ?

salutare prieteni
poate va intrebati de acest blog....simplu, pentru ca traim in mijlocul haosului si incercam sa facem o carare prin el.
navigam, navigam, prin 'scumpa' noastra tara si drumurile le voi tine intr-un jurnal, mare parte fotografic...caci oricit de mult o criticam tot o iubim si gasim frumusetea sa, o certa originalitate si pitoresc....
sa pornim la drum !