oameni in fata catedralei...oameni usor speriati, plini de importanta momentului dar cu priviri goale....vin sau nu moastele...nu stiu carui sfint...disperare si speranta...de unde sa ne mai vina un dram de ajutor ?!
O viata-n asteptare.... Intre regrete si confuzie, intre pasiune si stabilitate. De ce avem mereu alte si alte asteptari? De ce asteptarea oboseste atat de mult si cu toate astea nu incetam niciodata sa speram si sa credem ca se poate si mai mult?
de ce hoinarind in haos...adica in Romania...pentru ca tara asta traieste in haos de sute de ani si cred ca taind poteci in aceasta viata a noastra, ridicind intrebari, cunoscind oameni, mai putem face ceva, sa incercam sa inducem o entropie hranitoare de spirit ce va ataca halul de criza, nu de finante ci de creier si sentiment, de inima si moral...prieteni, ajutati-ma !
O viata-n asteptare....
RăspundețiȘtergereIntre regrete si confuzie, intre pasiune si stabilitate.
De ce avem mereu alte si alte asteptari?
De ce asteptarea oboseste atat de mult si cu toate astea nu incetam niciodata sa speram si sa credem ca se poate si mai mult?
O fotografie fãrã cuvinte.
RăspundețiȘtergere