marți, 26 octombrie 2010

vestigii din "Epoca de aur" : blocurile rupciugoase de la tara


Publicat de la
Etichete: , , , ,

2 comentarii:

  1. Anonim27 octombrie 2010 la 00:46

    One who has a WHY left to live, bares nearly every HOW.


    daily athens

    RăspundețiȘtergere
  2. Anonim27 octombrie 2010 la 18:35

    Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
    Am ochi negri, dar am mâinile curate.
    Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
    Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

    Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
    Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
    Peste tot atârna greu
    Teama de sinceritate...

    Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
    Când sperantele pareau înselatoare.
    Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
    Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
    Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
    Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

    Ploaia care va veni
    Le va potopi pe toate.

    Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
    De blazoane, de canoane si fasoane.
    Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
    Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
    Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
    Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

    Ploaia care va veni
    Le va potopi pe toate.
    Sa-ncercam sa facem noi
    Un oras fara pacate.
    Ploaia care va veni
    Le va potopi pe toate.
    Ploaia care va veni
    Le va potopï pe toate.

    Pasarea Colibri - Ploaia care va veni

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)