Alo, Centrala?

( O poveste despre viata, care merge la inima)


Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit,montata in perete.

Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram incaprea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.

Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie.

Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.

Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand,in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul descule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns lascara.

Telefonul!

Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche."Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capuluimeu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche:"Centrala.".

"Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta."Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea."Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit."Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea.."Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tarerau...""Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot."Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel," -spuse vocea.

Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice.

I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica...

Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte,mananca fructe si alune.

A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.

Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor,trebuie sa se sfarseasca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne ,tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta.

"Alta data la telefon, "Alo, Centrala!""Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix?" -am intrebat-o.Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului deNord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt altarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala"ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa.

N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-aurmarit pretutindeni...

Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.

Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme.

Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!

"Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand:"Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"

O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns:"Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."Am ras,"Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus.

"Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."

"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi...

"I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-odaca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.

"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally.

"M-am intors la Seattle peste trei luni.

O alta voce mi-a raspuns la"Informatii". Am intrebat de Sally.

"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.

"Da, un foarte vechi prieten... Wayne . .."

"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea.

"Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ultimii ani, pentru ca era bolnava.

A murit cu cinci saptamani in urma.

"Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?

"Da." - i-am raspuns.

"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta...

L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni.

Ti-l citesc.

"Mesajul ei era:"Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer.

"I-am multumit si am atarnat receptorul.

Stiam la ce se referea Sally.

Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.