joi, 30 septembrie 2010
marți, 28 septembrie 2010
luni, 27 septembrie 2010
vineri, 24 septembrie 2010
joi, 23 septembrie 2010
ADIO EUROPA
interviu cu Neagu Djuvara
"INDO-EUROPENII SE SINUCID INCET, DAR SIGUR"
Am intrat deja intr-un nou Ev Mediu. Adica moare definitiv civilizatiaoccidentala.
V.M.: Prin urmare se schimba in bine mersul istoriei?
Neagu Djuvara: Daca modelul este Imperiul Roman spre sfarsit, cand nuexistau razboaie decat la periferie, intr-adevar semanam cu acesta. Dar cema ingrijoreaza pe mine este ca am intrat deja intr-un nou Ev Mediu. Adica,moare definitiv civilizatia occidentala. Incet, dar sigur.
V.M.: Care sunt simptomele?
Neagu Djuvara: Simptomele le simtim deja demult, printr-o dezordine moralacare nu a existat niciodata. Va dau un singur exemplu: tineretul care serevolta astazi nu are absolut nici un ideal. Nu se revolta pentru un ideal,se revolta ca sa darame. Asta inseamna ca s-a stricat ceva. Tineretul, carein general trebuie considerat ca purtator de idealuri viitoare, chiargresite, asa cum a fost cu comunismul, astazi nu mai are nici un ideal...
Al doilea simptom nevazut pana acum: bizareria cu marea cotitura in arta si gandire (care in general se petrece cu zeci sau sute de ani dupa ce a cazut un imperiu) in civilizatia occidentala a inceput intre 1905-1913, deci inainte de ivirea imperialismului american.
De exemplu, in sculptura,Brancusi al nostru rupe complet traditia care merge de la Michelangelo laRodin. La fel in muzica, unde dodecafonia, scoala de la Viena si BelaBartok, toate sunt complet in ruptura cu marea muzica de la Monteverdi sipana la Debussy. In toate domeniile artei si gandirii avem un viraj brutal la inceputul veacului 20. Acesta ar fi semnul ca incepem un nou Ev Mediu.Asta inseamna ca hegemonia americana, care asigura un fel de pace mondiala,nu va dura cinci secole precum imperiul roman, ci probabil doar o suta deani.
Ganditi-va ca doar pe parcursul unui secol Europa va deveni metisa.
Mie imi este clar ca indo-europenii se sinucid incet, dar sigur. Adica numai fac copii, nu mai au nici o ambitie. De zeci de ani.
Noi nu suportam un"atac" al lumii a treia. Dimpotriva, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia, extrem de prolifici, vin sa-l umple.
V.M.: Si idealul Uniunii Europene ?
Neagu Djuvara: Tinerii nu prea stiu ce este idealul european. Tinerii nu intrevad ce poate sa fie o Europa Unita. Nici eu nu o vad unita deloc, nu o vad cu un guvern si un presedinte. Mai cu seama daca intra si Turcia,atunci Europa avorteaza.
V.M.: Sunteti foarte pesimist. Atunci ce viitor are civilizatia europeana care a dominat lumea vreme de cateva secole?
Neagu Djuvara: Tocmai de aceea este menita sa dispara. Asta este o lege universala. Cand ai avut atata splendoare de creativitate in stiinta si arta, precum si putere economica si politica ca sa te intinzi pe intregul glob terestru, trebuie sa platesti prin disparitie.
V.M.: Va disparea si Romania, impreuna cu civilizatia europeana?
Neagu Djuvara: Bine inteles. Daca noi am intrat atat de tarziu intr-o hora care se strica, ne stricam impreuna cu ea. Asta e clar.
V.M.: Trebuia sa nu intram in hora asta? Avem vreo sansa de scapare?
Neagu Djuvara: Nu, nici una. Dimpotriva. Putinul de creativitate care neramane il vom dezvolta tot in sanul Europei. De cele mai multe ori, inca din trecut, talentele noastre cele mai mari nu s-au putut manifesta decatin strainatate. Este ca un fel de blestem asupra acestei tari. Incepand de la Cantemir, pana la Eliade si Cioran, toti s-au remarcat in strainatate.
V.M.: In astfel de conditii, de ce sa mai ramana tinerii romani in tara ?
Neagu Djuvara: Tocmai, nu numai ca ii sfatuiesc sa stea aici, dar ii rog pe cei care sunt stabiliti deja in strainatate sa se intoarca, in masura posibilului, pentru a crea o noua elita intelectuala, care s-o inlocuiascape cea de-acuma.
V.M.: De ce s-ar intoarce intr-o barca a carei scufundare tocmai ati descris-o?
Neagu Djuvara: Dar barca noastra nu se duce mai la fund decat restul Europei, asa ca mai bine sa se scufunde cu barca noastra decat cu cea germana sau franceza..."SA TERMINAM CU INMORMANTARILE COMPLICATE"
V.M.: Ce ati facut pe 1 Decembrie, de ziua nationala a Romaniei?
Neagu Djuvara: Am dat interviuri zicand un lucru care supara pe mai toata lumea: ca nu sunt de acord cu alegerea lui 1 Decembrie ca sarbatoare nationala.
In primul rand, nu este bine sa modifici la fiecare schimbare de regim o sarbatoare nationala.
Am avut timp de aproape un veac 10 Mai, care este ziua independentei tarii. Prin urmare, data intrarii Romaniei inconcertul european. Ca 10 Mai a coincis cu venirea printului Carol, ceea cei-a facut pe acei domni din 1990 sa se teama, inteleg.
Dar, pe de altaparte, 1 Decembrie nu este data Romaniei mari. Este data cand douaprovincii, Transilvania si Banat, au cerut sa intre in Regatul Romaniei. Cu doua zile inainte ceruse Bucovina . Cu sase zile inainte ceruse Basarabia.Si toate patru au fost acceptate de seful statului, adica de Regele Ferdinand, la 24 Decembrie. Deci data cand s-a nascut Romania Mare este 24Decembrie, nu 1 Decembrie ! Pe de alta parte, mai exista un motiv foartepractic. O sarbatoare nationala e bine sa fie tinuta intr-un anotimp cu soare, in care vremea sa te indemne la bucurie, oamenii sa poata dansa instrada. Ce te faci la 1 Decembrie, cand se vad aburii vorbitorilor iesind din gura si cand bietii ostasi ingheata ?
V.M.: V-ati intors in Romania dupa 45 de ani de exil, in februarie 1990.Ati scris ca in primele zile petrecute la Bucuresti va-ti tot intrebat: "Ce cauti aici, Neagule?". Ati aflat raspunsul la intrebare?
Neagu Djuvara: (rade limpede si cu pofta) Culmea este ca risc sa imi pun intrebarea si dupa 19 ani. Din cand in cand imi pun inca intrebarea asta si astazi. Dar constatand cu cata caldura sunt primit de tineret, consider canu m-am intors degeaba in Tara .
Cand am intocmit aceasta mica lucrare facuta in graba si sub indemnul altora, caci nu am avut personal intentia sa scriu "Scurta istorie aromanilor povestita celor tineri", ea s-a vandut in 39.000 de exemplare.Iar cand m-am oprit la o farmacie, un domn foarte amabil mi-a spus: "Ma iertati ca ma adresez Dumneavoastra, dar doream sa va multumesc. Am o fiica la liceu care avea o totala inapetenta pentru istorie; i-am cumparat cartea Dumneavoastra si de atunci e pasionata de istorie". Acestea sunt lucruri care ma bucura si imi dau seama ca, totusi, nu am venit degeaba in Romania .
V.M.: Sunteti patriot?
Neagu Djuvara: Patriot ? Asculta (pufneste furios). Nu merit sa-mi fie pusa o asemenea intrebare. Se intorcea cineva care nu e patriot ? Sotia mea,care e frantuzoaica, cand a vazut ce fac in Romania a spus: "Trebuie sa ai patriotismul bine insurubat in cap ca sa suporti sa traiesti acolo".
V.M.: De 19 ani tot suportati. Mai suportati mult?
Neagu Djuvara: Pai da. Voi suporta pana la moarte, asta e clar. Vreau sa fiu inmormantat aici. Dar mi-as dori sa mor pe un vapor. Cand nu voi mai putea sa scriu am sa incerc sa-mi gasesc un loc pe un vas cu panze care face inconjurul lumii. Atunci, daca mori pe drum, te arunca in mare. Sa terminam cu povestile acelea cu inmormantari complicate, cu alaiuri si cu discursuri.Din pacate (si in context expresia este cu adevarat potrivita), Europa de maine va apartine arabilor si tiganilor. De aceea consideram ca cea mai grava crima facuta impotriva europenilor de bastina si a culturii europeneeste deschiderea larga a portilor Europei hoardelor barbare si hamesite de foame din Asia si Africa, hoarde care vor transforma Europa crestina,civilizata si prospera de astazi in Euro-Indo-Arabia de maine, in care urmasii nostri vor putea, probabil, supravietui pentru cateva generatii in"rezervatii"...
Iar noi, europenii de rand, stam cu bratele incrucisate si ne vaicarim detoate ticalosiile care se petrec sub soare fara a intreprinde nimic.
Asa incat ne meritam soarta, spre rusinea noastra, a tuturor !
marți, 21 septembrie 2010
istoria omenirii pe scurt
1. Femeia nu mai accepta sa locuiasca in copac. Si plange.
Barbatul descopera pestera.
2. In pestera e frig. Femeia plange. Barbatul descopera focul.
3. Copii tipa de foame. Femeia plange. Barbatul descopera toporul, arcul sibata si pleaca la vanatoare.
4. De la atata carne, Copilul se imbolnaveste de scorbut si beri-beri. Femeia plange. Barbatul descopera agricultura.
5. Deoarece mamutul se lasa cu greu ucis, Barbatul lipseste prea mult de acasa.Femeia plange. Barbatul incepe sa creasca animale domestice: vaca, oaie, porc, gaina, etc.
6. Femeia s-a saturat de friptura facuta la tepusa cu garnitura de boabe verzi fierte mancata de pe o frunza. Si plange. Barbatul descopera olaritul.
7. In pestera e curent si umezeala si din cauza asta copii racesc, fac pneumonie si mor. Femeia plange. Barbatul construieste mai intai un bordei apoi o casadin lemn si piatra.
8. A venit iarna si e frig. Femeia plange. Barbatul descopera ca pielea siblana animalelor moarte se poate prelucra si confectioneaza haine.
9. Hainele din piele precum si alea din blana put. Femeia plange. Barbatul descopera pe rand hainele din lana (care sunt aspre si zgarie - Femeia plange),hainele din in (care tot aspre sunt - Femeia suspina) si intr-un final hainele de matase (care par a fi multumitoare - Femeia zambeste). Mai tarziu, Barbatul rezolva si problema mirosurilor emanate de pieile si blanurile mentionate mai sus.
10. Diverse treburi lipsite de importanta cum ar fi protectia turmelor de animale si starpirea potentialilor pradatori tin Barbatul departe de casa. Femeia plange. Barbatul domesticeste cainele si pisica.
11. Femeia observa ca seamana prea mult cu semenele ei. Si incepe sa planga. Barbatul inventeaza fardurile si bijuteriile.
12. Femeia se plictiseste de atata stat in casa si vrea sa-si largeasca orizontul. Normal.incepe sa planga. Barbatul inventeaza roata, domesticeste calul si descopera barca pentru ca femeia e fragila si oboseste repede. In plusde asta nimeni n-ar vrea sa o auda iar plangand... peste ani.......n. Femeia simte nevoia de a "evada" din cotidian.
Nu are timp, banisau dispozitia pentru excursii in strainatate, cu prietenele s-ar plictisi, la TVnu e nimic de vazut, afara e vreme urata.
Capac peste toate, ca de obicei,Barbatul nu e acasa si oricum nici el n-ar intelege mare lucru. Femeia ar avea asaaaaa un fel de chef de a scrie ceva care sa-i aduca complimentele unor necunoscutisi sa fie o chestie care sa pastreze anonimatul si absolut totul trebuie sa fie sub control si... Pentru a nu stiu cata oara in istorie, Femeia incepe sa planga.
Barbatul inventeaza blogul.
luni, 20 septembrie 2010
flugtag 2010 Bucuresti (19 septembrie 2010)
in rosu tinara studenta din Ploiesti care a cazut pe pian si are leziuni grave ale coloanei vertebrale
sâmbătă, 18 septembrie 2010
TOP 10 OBSESII ROMÂNEŞTI
1. Obsesia cu "casa pe pămînt".
Toata lumea şi-ar da 20 de ani din viaţă ca să aibă casă pe pămînt. Nu contează că vei sta ORE ÎN ŞIR în trafic!!! Nu contează nimic! Casă pe pămînt să fie!
2. Obsesia televizorului.
Românul e devorator de televiziune. S-au făcut nişte cercetări şi cică noi am fi cam cei mai avizi din Europa. Adică ne uităm cel mai mult la televizor. Şi, asta e genială, avem cele mai multe televiziuni!!! Mi se pare fascinant că românul este "europeanul" cel mai telespectator având în vedere că în România sunt, cu câteva excepţii, cele mai imbecile şi mai de prost-gust producţii!
3.. Obsesia Coelho.
Dacă n-ai citit Coelho, n-ai viitor, frate! "Păi am citit Dostoievski, Tolstoi, Salinger, Marin Preda, Nichita Stănescu."
"Te pisi pe ei! Citeşte Coelho!"
4. Obsesia ţîţelor.
Aproape toţi producătorii TV au următoarea obsesie: "Ţîţele aduc rating!" Şi ştiţi ce e mişto? Că de cîţiva ani încoace s-a dovedit a fi complet fals. Oamenii au la dispoziţie internetul pentru .... Dai un click şi gata! Cine dracu' mai aşteaptă emisiunea cu "Mama Natură" ca să-i "dea în cap lu' mutu". (scuze, Adriane, dar asa e expresia! Dacă vrei, schimbăm: "să-i dea în cap lu' Chivu")
5. Obsesia messenger.
Asta e, totuşi, un fenomen global. Păi dacă a ajuns mama să-mi dea buzz şi să-mi reproşeze că stau pe "invisible"!
6. Obsesia haiducească.
După o sticla-două de vin, şi cel mai prăpădit român devine haiduc la orice nuntă. Fură mireasa, cere răscumpărări. Şi dup-aia, haiducia maximă. "Puşca şi cureaua latăăăăă.". Apoi recunoaşte că e impotent:"Ce bărbat AM FOST odatăăăăăă."
7. Obsesia auto.
În România există cea mai dinamică piaţă auto. Punct. Pe străzile noastre există maşini cum n-au văzut nici parizienii, nici londonezii. Punct.
8. Obsesia cărnii din congelator.
Cu toate că au trecut 20 de ani de cînd găseşti sute de feluri de carne şi la 4 dimineaţa, românul încă îşi mai încarcă pînă la refuz congelatorul. Să fie acolo. Cine ştie...
9. Obsesia celulară.
Pentru român, telefonul mobil reprezintă un "statement". Am văzut vînzătoare în magazinul Titan care aveau telefon de 3 ori mai scump ca al meu, deşi eu poate cîştig de 30 de ori mai mult. Ăsta e un mare mister. Cum ajunge un om cu un salariu de 10 milioane să aibă un mobil de 20 de milioane? Şi să dea beep cu el!!!!!!!
10. Obsesia "dacă ăla nu face, de ce să fac io?".
Asta de obicei e completată şi cu o doză de mîndrie: "Ce? Sunt mai prost?!" DA!!!
Românii sunt obsedati. De diferite lucruri. Asta n-ar fi o problemă dacă aceste obsesii ar fi constructive.. Uite, japonezii sunt obsedaţi de electronică şi au ajuns unde au ajuns. Francezii sunt nespălaţi, dar au nasuri fine şi sunt obsedaţi de parfumuri. Şi uite unde au ajuns. Şi exemplele ar putea continua. Din nefericire, la noi obsesiile nu sunt de natură colectivă. Adică, deşi românii împărtăşesc cam aceleaşi obsesii, ele sunt profund egoiste şi privesc fericirea personală chiar în detrimentul tuturor celorlalţi....
vineri, 17 septembrie 2010
joi, 16 septembrie 2010
miercuri, 15 septembrie 2010
Interviu cu Dumnezeu
Octavian Paler
Octavian Paler
-Ai vrea sa-mi iei un interviu? deci…..zise Dumnezeu.
-Daca ai timp... am raspuns eu.
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
Dumnezeu a zâmbit, spunând:
-Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa-mi pui?
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.
-Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu a raspuns:
-Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca, apoi iarasi tânjesc sa fie copii; ca îsi pierd sanatatea ca sa faca bani si apoi îsi cheltuiesc banii ca sa-si refaca sanatatea; faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul; ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mana si am stat tacuti un timp.
Apoi am intrebat:
-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.
-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil.
-Ca un parinte, care sunt câteva din lectiile de viata, pe care ai dori sa le învete copiii Tai?
-Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc si ca dureaza mai multi ani ca acestea sa se vindece; sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult ci acela care are nevoie de cel mai putin; sa invete ca exista oameni care ii iubesc dar pur si simplu nu stiu sa-si exprime sentimentele; sa invete ca doi oameni se pot uita la acelasi lucru si ca pot sa-l vada in mod diferit; sa invete ca nu este suficient sa-i ierte pe ceilalti si ca de asemenea trebuie sa se ierte pe ei insisi.
-Multumesc pentru timpul acordat..am zis umil.
Ar mai fi ceva: ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
Dumnezeu m-a privit zâmbind si a zis:
-Doar faptul ca sunt aici, intotdeuna...
marți, 14 septembrie 2010
Alo, Centrala?
( O poveste despre viata, care merge la inima)
Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit,montata in perete.
Pe cand eram copil, tatal meu a facut rost de unul dintre primele telefoane din cartier. Imi aduc perfect aminte de ladita aceea din lemn lacuit,montata in perete.
Receptorul stralucitor atarna intr-o parte. Eram incaprea mic ca sa ajung la telefon dar ascultam mereu, fascinat, cum mama mea vorbea cu el.
Apoi am descoperit ca undeva, inauntrul acestui aparat, traia o persoana uluitoare. Numele ei era "Alo Centrala" si nu era nici un lucru pe lumea asta, pe care ea sa nu-l stie.
Alo Centrala putea sa-ti spuna numarul oricui si in plus, ora exacta.
Experienta mea, cu acest duh inchis intr-o sticla, a venit intr-o zi cand,in vreme ce mama era in vizita la o vecina iar eu ma jucam la bancul descule din pivnita, mi-am lovit un deget cu ciocanul. Durerea era teribila si nu era nimeni in preajma care sa-mi arate compasiune.Am umblat in jurul casei sugandu-mi degetul inflamat pana am ajuns lascara.
Telefonul!
Am tarat repede un scaun din sufragerie pana in hol, m-am urcat pe el, am scos din furca receptorul telefonului si l-am dus la ureche."Alo, Centrala!", am strigat in microfonul care era chiar deasupra capuluimeu. Un clic sau doua, apoi o voce joasa si clara mi-a ajuns la ureche:"Centrala.".
"Mi-am ranit degetul..." - m-am smiorcait eu in telefon iar lacrimile m-au podidit imediat, acum ca aveam o audienta."Mamica ta nu este acasa?"- urma intrebarea."Nu este nimeni acasa in afara de mine..."- am bolborosit."Iti curge sange?" - m-a intrebat vocea.."Nu," - i-am raspuns. "M-am lovit cu ciocanul si acuma ma doare tarerau...""Poti sa deschizi racitorul?" - m-a-ntrebat ea. I-am spus ca pot."Atunci ia de acolo o bucatica de ghiata si tine-o lipita de degetel," -spuse vocea.
Dupa aceea am inceput sa chem "Alo Centrala" pentru orice.
I-am cerut ajutor pentru lectia de geografie iar ea mi-a spus unde se afla Philadelphia . .. M-a ajutat si la matematica...
Ea mi-a spus ca veverita pe care o prinsesem in parc cu o zi inainte,mananca fructe si alune.
A venit apoi o zi in care Petey, canarul nostru, a murit.
Am chemat "Alo Centrala" si i-am spus vestea asta trista. Ea m-a ascultat si a inceput sa-mi spuna lucruri pe care de obicei oamenii mari le spun copiilor ca sa-i linisteasca. Am intrebat-o, "De ce se intampla ca pasarile, care canta atat de frumos si aduc atata bucurie oamenilor,trebuie sa se sfarseasca intr-o gramajoara de pene, pe fundul unei colivii?"Cred ca ea mi-a inteles afectarea, pentru ca mi-a spus incet, " Wayne ,tine minte intotdeauna, ca mai sunt si alte lumi in care se poate canta.
"Alta data la telefon, "Alo, Centrala!""Centrala." - mi-a raspuns vocea cunoscuta. "Cum se scrie cuvantul fix?" -am intrebat-o.Toate astea se intamplau intr-un mic orasel din zona Pacificului deNord-Vest. Pe cand aveam noua ani, ne-am mutat la capatul celalalt altarii, la Boston . Imi lipsea foarte mult prietena mea... "Alo Centrala"ramasese in cutia aceea din lemn de mahon din vechea noastra casa.
N-am mai incercat sa fac acelasi lucru cu telefonul modern, stralucitor, din locuinta noua.Devenisem adolescent dar amintirea acelor conversatii din copilarie m-aurmarit pretutindeni...
Adesea, in momente de incertitudine si neputinta mi-am reamintit acea seninatate si sentiment de siguranta, pe care le-am avut la timpul acela. Am apreciat acum cat de rabdatoare de intelegatoare si buna la suflet trebuie sa fi fost ea, ca sa-si piarda atata timp cu un mic baietel ca mine.
Dupa cativa ani, am facut iarasi drumul catre Vest, de data asta pentru a-mi continua studiile colegiale. Am aterizat in escala la Seattle . Aveam o jumatate de ora intre avioane. Am petrecut vreo 15 minute la telefon cu sora mea, care locuia aici de o vreme.
Apoi, fara sa ma gandesc, am format numarul operatorului din oraselul nostru de bastina si am spus:"Alo Centrala!
"Miraculos, am auzit aceias voce joasa si clara, pe care o cunosteam atat de bine. "Centrala."Nu planuisem asta dar m-am auzit spunand:"Poti sa-mi spui cum se scrie cuvantul fix?"
O pauza lunga. Apoi, vocea aceea catifelata mi-a raspuns:"Cred ca degetelul tau s-a vindecat pana acum."Am ras,"Deci tu esti, intr-adevar, " - i-am spus.
"Ma-ntreb daca ai idee cat de mult ai insemnat pentru mine la vremea aceea."
"Iar eu ma-ntreb," - zise ea, "daca tu realizezi cat de mult au insemnat telefoanele tale pentru mine. N-am avut niciodata copii si asteptam cu bucurie chemarile tale, zi de zi...
"I-am spus cat de mult m-am gandit la ea dealungul anilor si am intrebat-odaca pot s-o mai chem din nou atunci cand voi veni sa-mi vizitez sora.
"Cu placere," - mi-a spus ea. "Intreaba de Sally.
"M-am intors la Seattle peste trei luni.
O alta voce mi-a raspuns la"Informatii". Am intrebat de Sally.
"Santeti un prieten?" - m-a intrebat.
"Da, un foarte vechi prieten... Wayne . .."
"Imi pare rau sa-ti spun asta," - mi-a spus ea.
"Sally a lucrat doar o jumatate de norma in ultimii ani, pentru ca era bolnava.
A murit cu cinci saptamani in urma.
"Inainte de a apuca sa agat receptorul, mi-a spus, "Un minut, ai spus ca te cheama Wayne ?
"Da." - i-am raspuns.
"Ei bine, Sally a lasat un mesaj pentru d-ta...
L-a scris pe o hartie in caz ca ai sa suni.
Ti-l citesc.
"Mesajul ei era:"Spune-i ca sunt si alte lumi in care se poate canta. El va sti la ce ma refer.
"I-am multumit si am atarnat receptorul.
Stiam la ce se referea Sally.
Niciodata sa nu subestimezi impresia pe care ai facut-o asupra cuiva.
luni, 13 septembrie 2010
Dictionar de terminologie feminina
Acest dictionar va cuprinde traducerea diversilor termeni si fraze folosite de femei in dialogul cotidian. Poate fi utilizat spre iluminare de orice barbat care are sau planuieste sa aiba o prezenta de gen feminin in apropiere.
" 5 minute "
- interval de timp intre una si trei ore folosit la aranjarea parului, pensarea sprancenelor, datul cu rimel, creionarea buzelor rujate, aranjatul in oglinda;
-expresie folosita cu predilectie de ea, cand tu te grabesti la o intalnire cu ora fixa, pe care ai fost destul de tantalau sa o divulgi.
" rimel "
– un fel de smoala pentru gene, care se aplica cu o ustensila tirbusonoidala, prin scarmanarea fiecarui fir de geana in parte; in caz de ploaie, smoala se prelinge pana intre dinti, facand mimica faciala a ei, mult mai interesanta decat in mod normal; daca este waterproof (rezistent la apa) nici atata bucurie nu ai.
"oglinda"
– dispozitiv de belit ochii in el, care reflecta gingasia si frumusetea ei si daca nu o reflecta e vai si amar de curu ' tau, ca ii scoti par alb in cap cu stilul tau de magar, si o imbatranesti intr-un an cat altii-n zece; porcule!
" lacrima "
– unealta diabolica ce implica eliberarea de cantitati apreciabile de apa si sare prin orificiile oculare; debitul constant este asigurat de o punga apoasa, cu un volum intre 1 si 2 litri, amplasata in lobul frontal al craniului; unealta este folosita fara nici o discriminare, ca argument in orice discutie contradictorie sau rugaminte.
"discutie "
– bazait cu o cadenta de 10.000 de cuvinte pe ora, numai pe note acute, ce intervine dupa ce ti-ai cumparat o undita, placa video, faruri noi la masina sau orice altceva de care ea nu se foloseste;
" posetuta "
– ditamai tolba de 5 kilograme pe care ea o poarta cu o lejeritate herculeana, de care nu ai crede-o in stare cand iti spune pisicoasa " tati, nu ma ajuti cu painea asta, ca imi rupe mainile…"; in respectivul sac fara fund se gasesc o sumedenie de dispozitive de neinteles pentru noi dar deosebit de utile pentru ele (medicamente pentru toate bolile pamantului, oglinda de belit ochii in ea cand deschizi din intamplare sacul, gloss de buze, agenda goala, zece perechi de chei, inclusiv de la casa lu bunica care s-a daramat in 79', fiecare cu doua brelocuri, multe pixe in caz ca odata si odata are chef de scris in agenda goala, portofeluri,
telefonuri, crema de maini de zi si noapte, crema de picioare de zi si noapte, crema de corp de zi si noapte, o pereche de chiloti de schimb, doua sutiene pentru urgente, mini-trusa completa de machiaj, parfum, apa de toaleta si deodorant, servetele umede si uscate, colectia de pispirici primiti de la colegele de servici, o pisica mica si un clopotel argintiu ca sa aiba pisica mica cu ce se juca.
" Lenjerie intima "
– in cazul cel mai fericit - doi sau trei saci cu ate de diferite marimi, unele prevazute cu volanase, dantelute, floricele, canafi, bumbi, poze cu tweety sau bambi, imprimeuri cu pantera roz, negre, albe, roz, culoarea pielii, zebra, tigru , iguana de apa dulce… una din principalele caracterisitici este compresia si elasticitatea.
Compresia pentru ca cei trei saci de cartofi intra in numai patru sertarase ale dulapiorului (adica toate) de unde ies, daca te pune naiba sa-l deschizi mai tare de doua degete, ca scaunele ejectate din avioanele americane, agatandu-se de lustra, de geam, de clanta usii, de nasul tau.
Elasticitatea, pentru ca, in acelasi bikini de 2 centimetri care abia ti-l poti imagina pe un top model somalaez, incape si o zdrahoanca cat dulapu' cand vrea sa isi impresioneze sotul cum a vazut ea la acasa tv… se mai numesc bikini, tanga, snuri, moartea barbatilor, etc..
- intr-un caz mai putin fericit, 5 saci plin varf cu material rezistent de parasuta comunista, de culoarea alba spre gri in functie de trecera timpului, cu elastic tot de parasutism, bun pentru prastie de tras in ciori deasupra depozitului de borcane al Falticeniului… poarta denumirea
de bodigai, barci, tafulci, etc.
- in cel mai rau caz si se pare pe cale de disparitie (slava domnului), una bucata metal stralucitor, grea de 5 kile, prevazuta cu lacat in sapte rotite, cu o singura cheie, tinuta in buzunarul de la spate al tatalui… nume de legenda - centura de castitate.
" Epilat "
– procedeu tehnic de defrisare a zonelor cu crestere rapida. Ca si recoltarea mararului el poate fi efectuat prin metode variate, care se diferentiaza prin randament, luciu si cantitate de durere emanata. Epilatul cu ceara este de departe cel mai brutal mod de a scapa de lichenii nedoriti. Se ia un litru ce ceara, topit in haurile iadului, fierbinte de indoaie aluminiul si se toarna peste biata vegetatie inocenta. Cand urletele inceteaza, inseamna ca ceara s-a intarit, cuprinzand tulpinitele florei in cauza intr-un cleste fara scapare.. Dupa un moment de respiro se apuca stratul de ceara cu ambele maini si… mi se face rau numai sa povestesc despre asa ceva… si se trage cu putere.. Acutele realizate in acest moment de posesoara reliefului
fost-vegetal nu sunt periculoase pentru urechea umana, in schimb pot ucide sau mutila grav peckinezii de pe o raza de trei kilometri.
" Machiaj "
– proces complex prin care buzele ei devin de un rosu sclipitor si capata gust de copite de capra (a se vedea prima parte a dictionarului), sprancenele sunt pensate pana nu mai ramane nimic din ele si cum trebuie pus ceva in loc se trage o dara cu un creion moale si negru, genele sunt lungite de zici ca vor sa o apere de ploaie, ochii sunt pusi in evidenta prin
zugravirea zonelor limitrofe lor in culori de papagal tropical, iar pielii ii mai creste un strat de 1 pana la 3 centimetri grosime de fond de ten, depinzand de altitudinea celui mai inalt cos de pe barba.
" Coafor "
– loc de intalnire si barfa, compus in mod obligatoriu dintr-un salon prevazut cu casti de uscat parul, cu dusuri la scaun pentru spalare, cu un miros intepator de parfum, si cu minim 2 barbati care vorbesc cu "ce faci, fato" "vai ce bine iti sta azi" "mergem diseara la balet?" si care merg cu pasi mici, mici, mici, si aproape pe varfuri. Acolo isi petrec ele cateva ore in cea mai mare taina, punand la punct modalitati de a-si otravi consortii, in timp ce barbatii mai sus amintiti le cauta prin cap, dandu-le sugestii de frezura, datatoare de atac de cord, sperietura sora cu moartea sau orbire brusca a barbatilor care le asteapta cuminti acasa..
" Dieta "
– motiv pentru care nici tu nu mai poti atinge nici un fel de carne, dulciu, grasime, paine sau produs lactat, si trebuie sa rumegi cat e ziua de lunga frunze de bananier, iarba de canada, urzici de coltul blocului, soia, si alte alimente specifice vacilor
– stare de nervozitate manifestata printr-o privire flamanda si prin clantanitul necontrolat al dintilor, care dispare doar sub privirea invidioasa a prietenelor cand le anunta triumfatoare "sunt la dieta". Noroc ca nu tine prea mult…
" Toc "
– cui care pleaca din calcai si se infinge in sol, incercand sa eleveze femeia cu cel putin jumatate de cap pentru a vedea mai bine pe unde merge.
Tocul este extrem de util pentru o anumita categorie de barbati, asa numitii pampalai, papa-lapte, oua moi, gelatini, carora le face mai mult spatiu, acolo unde stau ei, sub papuc.
" Unghii "
– suport pentru niste chimicale colorate si urat mirositoare care iti lipesc parul de nas si fac becurile sa fileze de fiecare data cand ea sta cu degetele de la maini si picioare raschirate in toate partile si iti cere sa o scarpini dupa ureche ( nu ma pot misca tati ca mi se strica unghiile ).
" Gheare "
– varietate de unghii, tratate cu chimicale sau nu, folosite pentru scos ochii in situatii variate cum ar fi lupta pentru unica poseta ramasa la reducere sau pentru ultima pereche de pantofi cu fundita de pe stoc.
" Permis de conducere "
– bucatica de plastic trasa in tipla care atesta urmatoarele capacitati feminine:
* de a-si aranja cu succes parul in retrovizoare, in mers;
* de a apasa pe frana si ambreiaj la pornire ( naiba sa o ia de masina ce are de nu porneste ? );
* de a face parcarea laterala paralel cu locul liber dintre doua masini cu 10 metri intre ele
* de a deschide portiera in botul unei masini conduse de un barbat (ati vazut cum era sa ma omoare cremenalu?)
Si multe altele care atesta sistemul extraordinar de crunt si exigent prin care politia romana elibereaza permise de conducere.
" Mecanica "
– stiinta femeii de a strange in jurul masinii stricate (pentru ca nu a schimbat uleiul, nu a pus benzina, a incercat sa porneasca cu frana de mana trasa pana au sarit bujiile, a lasat farurile aprinse (auzi de ce tipa masina de fiecare data cand ies din ea? cand ai plecat tu nu facea asa…), sau din varii alte cauze naturale ) vreo duzina de mesteri mecanici si ingineri nucleari care mai de care mai experimentat in suptul furtunului de alimentare.
" Curatenie "
– una din obsesiile cele mai violente ale femeii cu repercusiuni grave asupra psihicului masculin. Dupa atacurile verbale tocatoare de creieri despre cum iti arunci sosetele aburinde pe unde nu e cazul, despre cum nu strangi niciodata dupa tine si alte nimicuri de astea, vine consecinta cea mai dureroasa a acestui procedeu: orice lucru de care ai cat de cat nevoie sa iti fie la indemana dispare cu desavarsire si trebuie sa aduci cainele de vanatoare al vecinului pentru a-l gasi, evident ea nestiind unde l-a pus cand a facut ordine.
" 5 minute "
- interval de timp intre una si trei ore folosit la aranjarea parului, pensarea sprancenelor, datul cu rimel, creionarea buzelor rujate, aranjatul in oglinda;
-expresie folosita cu predilectie de ea, cand tu te grabesti la o intalnire cu ora fixa, pe care ai fost destul de tantalau sa o divulgi.
" rimel "
– un fel de smoala pentru gene, care se aplica cu o ustensila tirbusonoidala, prin scarmanarea fiecarui fir de geana in parte; in caz de ploaie, smoala se prelinge pana intre dinti, facand mimica faciala a ei, mult mai interesanta decat in mod normal; daca este waterproof (rezistent la apa) nici atata bucurie nu ai.
"oglinda"
– dispozitiv de belit ochii in el, care reflecta gingasia si frumusetea ei si daca nu o reflecta e vai si amar de curu ' tau, ca ii scoti par alb in cap cu stilul tau de magar, si o imbatranesti intr-un an cat altii-n zece; porcule!
" lacrima "
– unealta diabolica ce implica eliberarea de cantitati apreciabile de apa si sare prin orificiile oculare; debitul constant este asigurat de o punga apoasa, cu un volum intre 1 si 2 litri, amplasata in lobul frontal al craniului; unealta este folosita fara nici o discriminare, ca argument in orice discutie contradictorie sau rugaminte.
"discutie "
– bazait cu o cadenta de 10.000 de cuvinte pe ora, numai pe note acute, ce intervine dupa ce ti-ai cumparat o undita, placa video, faruri noi la masina sau orice altceva de care ea nu se foloseste;
" posetuta "
– ditamai tolba de 5 kilograme pe care ea o poarta cu o lejeritate herculeana, de care nu ai crede-o in stare cand iti spune pisicoasa " tati, nu ma ajuti cu painea asta, ca imi rupe mainile…"; in respectivul sac fara fund se gasesc o sumedenie de dispozitive de neinteles pentru noi dar deosebit de utile pentru ele (medicamente pentru toate bolile pamantului, oglinda de belit ochii in ea cand deschizi din intamplare sacul, gloss de buze, agenda goala, zece perechi de chei, inclusiv de la casa lu bunica care s-a daramat in 79', fiecare cu doua brelocuri, multe pixe in caz ca odata si odata are chef de scris in agenda goala, portofeluri,
telefonuri, crema de maini de zi si noapte, crema de picioare de zi si noapte, crema de corp de zi si noapte, o pereche de chiloti de schimb, doua sutiene pentru urgente, mini-trusa completa de machiaj, parfum, apa de toaleta si deodorant, servetele umede si uscate, colectia de pispirici primiti de la colegele de servici, o pisica mica si un clopotel argintiu ca sa aiba pisica mica cu ce se juca.
" Lenjerie intima "
– in cazul cel mai fericit - doi sau trei saci cu ate de diferite marimi, unele prevazute cu volanase, dantelute, floricele, canafi, bumbi, poze cu tweety sau bambi, imprimeuri cu pantera roz, negre, albe, roz, culoarea pielii, zebra, tigru , iguana de apa dulce… una din principalele caracterisitici este compresia si elasticitatea.
Compresia pentru ca cei trei saci de cartofi intra in numai patru sertarase ale dulapiorului (adica toate) de unde ies, daca te pune naiba sa-l deschizi mai tare de doua degete, ca scaunele ejectate din avioanele americane, agatandu-se de lustra, de geam, de clanta usii, de nasul tau.
Elasticitatea, pentru ca, in acelasi bikini de 2 centimetri care abia ti-l poti imagina pe un top model somalaez, incape si o zdrahoanca cat dulapu' cand vrea sa isi impresioneze sotul cum a vazut ea la acasa tv… se mai numesc bikini, tanga, snuri, moartea barbatilor, etc..
- intr-un caz mai putin fericit, 5 saci plin varf cu material rezistent de parasuta comunista, de culoarea alba spre gri in functie de trecera timpului, cu elastic tot de parasutism, bun pentru prastie de tras in ciori deasupra depozitului de borcane al Falticeniului… poarta denumirea
de bodigai, barci, tafulci, etc.
- in cel mai rau caz si se pare pe cale de disparitie (slava domnului), una bucata metal stralucitor, grea de 5 kile, prevazuta cu lacat in sapte rotite, cu o singura cheie, tinuta in buzunarul de la spate al tatalui… nume de legenda - centura de castitate.
" Epilat "
– procedeu tehnic de defrisare a zonelor cu crestere rapida. Ca si recoltarea mararului el poate fi efectuat prin metode variate, care se diferentiaza prin randament, luciu si cantitate de durere emanata. Epilatul cu ceara este de departe cel mai brutal mod de a scapa de lichenii nedoriti. Se ia un litru ce ceara, topit in haurile iadului, fierbinte de indoaie aluminiul si se toarna peste biata vegetatie inocenta. Cand urletele inceteaza, inseamna ca ceara s-a intarit, cuprinzand tulpinitele florei in cauza intr-un cleste fara scapare.. Dupa un moment de respiro se apuca stratul de ceara cu ambele maini si… mi se face rau numai sa povestesc despre asa ceva… si se trage cu putere.. Acutele realizate in acest moment de posesoara reliefului
fost-vegetal nu sunt periculoase pentru urechea umana, in schimb pot ucide sau mutila grav peckinezii de pe o raza de trei kilometri.
" Machiaj "
– proces complex prin care buzele ei devin de un rosu sclipitor si capata gust de copite de capra (a se vedea prima parte a dictionarului), sprancenele sunt pensate pana nu mai ramane nimic din ele si cum trebuie pus ceva in loc se trage o dara cu un creion moale si negru, genele sunt lungite de zici ca vor sa o apere de ploaie, ochii sunt pusi in evidenta prin
zugravirea zonelor limitrofe lor in culori de papagal tropical, iar pielii ii mai creste un strat de 1 pana la 3 centimetri grosime de fond de ten, depinzand de altitudinea celui mai inalt cos de pe barba.
" Coafor "
– loc de intalnire si barfa, compus in mod obligatoriu dintr-un salon prevazut cu casti de uscat parul, cu dusuri la scaun pentru spalare, cu un miros intepator de parfum, si cu minim 2 barbati care vorbesc cu "ce faci, fato" "vai ce bine iti sta azi" "mergem diseara la balet?" si care merg cu pasi mici, mici, mici, si aproape pe varfuri. Acolo isi petrec ele cateva ore in cea mai mare taina, punand la punct modalitati de a-si otravi consortii, in timp ce barbatii mai sus amintiti le cauta prin cap, dandu-le sugestii de frezura, datatoare de atac de cord, sperietura sora cu moartea sau orbire brusca a barbatilor care le asteapta cuminti acasa..
" Dieta "
– motiv pentru care nici tu nu mai poti atinge nici un fel de carne, dulciu, grasime, paine sau produs lactat, si trebuie sa rumegi cat e ziua de lunga frunze de bananier, iarba de canada, urzici de coltul blocului, soia, si alte alimente specifice vacilor
– stare de nervozitate manifestata printr-o privire flamanda si prin clantanitul necontrolat al dintilor, care dispare doar sub privirea invidioasa a prietenelor cand le anunta triumfatoare "sunt la dieta". Noroc ca nu tine prea mult…
" Toc "
– cui care pleaca din calcai si se infinge in sol, incercand sa eleveze femeia cu cel putin jumatate de cap pentru a vedea mai bine pe unde merge.
Tocul este extrem de util pentru o anumita categorie de barbati, asa numitii pampalai, papa-lapte, oua moi, gelatini, carora le face mai mult spatiu, acolo unde stau ei, sub papuc.
" Unghii "
– suport pentru niste chimicale colorate si urat mirositoare care iti lipesc parul de nas si fac becurile sa fileze de fiecare data cand ea sta cu degetele de la maini si picioare raschirate in toate partile si iti cere sa o scarpini dupa ureche ( nu ma pot misca tati ca mi se strica unghiile ).
" Gheare "
– varietate de unghii, tratate cu chimicale sau nu, folosite pentru scos ochii in situatii variate cum ar fi lupta pentru unica poseta ramasa la reducere sau pentru ultima pereche de pantofi cu fundita de pe stoc.
" Permis de conducere "
– bucatica de plastic trasa in tipla care atesta urmatoarele capacitati feminine:
* de a-si aranja cu succes parul in retrovizoare, in mers;
* de a apasa pe frana si ambreiaj la pornire ( naiba sa o ia de masina ce are de nu porneste ? );
* de a face parcarea laterala paralel cu locul liber dintre doua masini cu 10 metri intre ele
* de a deschide portiera in botul unei masini conduse de un barbat (ati vazut cum era sa ma omoare cremenalu?)
Si multe altele care atesta sistemul extraordinar de crunt si exigent prin care politia romana elibereaza permise de conducere.
" Mecanica "
– stiinta femeii de a strange in jurul masinii stricate (pentru ca nu a schimbat uleiul, nu a pus benzina, a incercat sa porneasca cu frana de mana trasa pana au sarit bujiile, a lasat farurile aprinse (auzi de ce tipa masina de fiecare data cand ies din ea? cand ai plecat tu nu facea asa…), sau din varii alte cauze naturale ) vreo duzina de mesteri mecanici si ingineri nucleari care mai de care mai experimentat in suptul furtunului de alimentare.
" Curatenie "
– una din obsesiile cele mai violente ale femeii cu repercusiuni grave asupra psihicului masculin. Dupa atacurile verbale tocatoare de creieri despre cum iti arunci sosetele aburinde pe unde nu e cazul, despre cum nu strangi niciodata dupa tine si alte nimicuri de astea, vine consecinta cea mai dureroasa a acestui procedeu: orice lucru de care ai cat de cat nevoie sa iti fie la indemana dispare cu desavarsire si trebuie sa aduci cainele de vanatoare al vecinului pentru a-l gasi, evident ea nestiind unde l-a pus cand a facut ordine.
duminică, 12 septembrie 2010
vineri, 10 septembrie 2010
joi, 9 septembrie 2010
Pretul secret al carnii
eseu de Adrian Onicescu
Prostituţia îşi cere dreptul de a fi recunoscută ca o instituţie socială de ecarisaj. Are dreptul să existe cu discreţia la care aspiră orice mutilare. Va veni oare vremea cînd crima va cere şi ea să fie legalizată, se vor întreba cei sceptici? Nu! Pentru că spre deosebire de crimă, prostituţia e doar o opţiune temporară deschisă în etic, precum proba aritmetică a adunării în scădere. Nu e nici măcar comparabilă cu furtul. Prostituţia e o ingenuă în afaceri. Preţul tîrgului ei e insignifiant faţă de tot ceea ce pierde. E de fapt un dar. Unul otrăvit însă, el nefiind nimic mai mult decît o îndurerată consolare reciprocă între învinşi, celebrată jalnic îndărătul unui zîmbet împrumutat cu ora de la cîştigători. E jocul unor copii săraci care negociază vise refolosite imaginîndu-şi mărunţişul cotat la bursele marilor tranzacţii afective ale omenirii. Căci trebuie să fii foarte bogat ca să fii iubit cu sinceritate deplină de o femeie frumoasă şi deşteaptă. Restul muritorilor trebuie să ne mulţumim cu un devotament duhnind a neputinţă ori neşansă.
Decenţa cere efortul de a parcurge în secret un spaţiu periferic pentru a suferi înfrîngerea de a negocia amor fictiv cu o femeie care şi-a amputat memoria şi cerşeşte agresiv cu rana ei sîngerîndă în plină stradă. Atîta vreme cît legea recunoaşte şi administrează eficiente căsătorii din interes, are obligaţii egale faţă de destinul prostituatei. Este datoare să înfiinţeze lupanarul cu aceeaşi dedicaţie ca şi cea datorată spitalului. Legea nu are dreptul moral de a sălbătici adevărurile neconvenabile sub pretextul bunei cuviinţe. Căci viaţa împiedecată să se consume la suprafaţă se transformă într-un spectru monstruos ce bîntuie sufletele şi le pierde.
În ultimii zeci de ani s-au născut oameni pentru toate nevoile. Şi există nevoia de surogat, dreptul la fals al celor prea săraci pentru a-şi permite unicitatea arhetipală a originalului. S-au născut şi femei de toate soiurile. Printre ele au fost şi acelea destinate să ofere cu tarif surogatul dragostei celor care şi-au pierdut speranţa de a iubi cu adevărat. Sfinţenia nu poate fi altceva decît o opţiune. Adevărul nu admite coerciţia. El îşi verifică propriile întrebări chiar dacă îşi revendică doar răspunsurile cărora le poate supravieţui. Aceste femei au fost în tot acest timp schingiuite sub pirostrii. Au suferit şi au facut să sufere încă şi mai cumplit, părinţi, soţi şi copii, sub povara blestemului unei iluzii malformate a politicului.Dragostea este tot ce supravieţuieşte unei lupte ucigătoare cu comoditatea. Şi aproape nimic nu supravieţuieşte în afară de speranţă. Nu lipsurile ucid dragostea, ci desfrîul nemăsurat al dorinţelor. Iar împotriva desfrîului nu există decît un singur remediu: desfrîul! Pe el nu-l putem împiedica să existe şi nu e moral să încercăm eliminarea acestui reper al eticului. Desfrîul nu e un pericol pentru înfrînare la fel cum starea de boală nu este un pericol pentru sănătate. Nici epidemiile nu se stăvilesc prin uciderea bolnavilor, ci prin izolarea lor. Prostituţia trebuie doar exilată undeva la periferie. Rătăciţilor pasionaţi trebuie să li se impună un spaţiu, nu să li se confişte reperul. Trebuie să li se dea şansa de a-şi trăi rătăcirea pe o traiectorie comun acceptată a ruşinii. E nevoie de îndrăzneală pentru a tolera. De îndrăzneala învingătorului, nu a impertinentului. A redeveni morali, după atîta rătăcire, impune elasticitatea înţelegerii vii, nu rigiditatea.Acum imoral este să nu recunoaştem o nevoie dintotdeauna: prostituţia. Răul nu îl întruchipeaza cele cîteva sute de femei nefericite, ci aceia cărora drama rătăcirii lor le umflă buzunarele. Pentru că prostituţia nu e decît un efect îndepărtat al crizei economice. Fiinţa umană e slabă şi neajutorată, aruncată astfel în mijlocul unui război definitiv inegal. Femeile nu se vînd din sărăcie, ci din aviditate rătăcită de morală. Şi acest adevăr trebuie spus. Este însă o avariţie în care ele sunt slabe prin însăşi puterea lor telurică asupra bărbaţilor. Dar e la fel de posibil ca aici să fie un neajuns al puterii şi nu al imoralităţii. Al slăbiciunii care ajunge să controleze ilicit forţa.Cea mai dureroasă jignire care se poate arunca unei prostituate este să o faci curvă. Pentru că ea nu se crede astfel atîta vreme cît nu-şi implică sufletul în negoţul ei. Ea nu e frivolă. De aceea nu poate fi curvă, fie şi numai judecînd după proporţiile trădării ei. Frivola nu-şi respectă angajamentele pe care şi le asumă cu premeditare. E iresponsabilă. Prostituata nu înşeală pentru că ea nu-şi asumă angajamente, nu induce în eroare. Nu spune “te iubesc” în sensul de “îţi aparţin” ci în acela, artificial, dar sincer, de “te oblojesc”, în care pulberea tămăduitoare este presărată peste rană. Preţul se stabileşte la început. Aici e corectitudinea. Preţul de la urmă, cel smuls cu promisiuni al frivolei, este dezastruos. Prostituata există prin accesele, prin jumătăţile ei de măsură asumate, în care se rupe de sine şi se vinde pe bucăţi, dar niciodată cu pretenţia că o face pe de-a-ntregul. O femeie măritată din interes nu va denumi niciodată afacerea ei prostituţie, chiar dacă întruneşte toate crimele constituente: falsitate, minciună, fraudă. Prostituţia nu face victime în afara ei.O prostituată nu permite iluzii. Ea este o societate comercială. Nimeni nu vine la magazin ca să se îndragostească iremediabil de marfa expusă banului tuturor în galantare. Fiecare cumpără ce-i permite punga. Deja nu mai ştiu care e diferenţa dintre a cumpăra şi a cuceri.. La fel cum poezia nu se masoară prin eternul adevărurilor ei, ci prin efecte, prin jocurile ei de lumini şi umbre. Atît prostituata ca victimă a ei înseşi, cît şi clientul, ca autor al agresiunii, au jocurile lor de lumini şi umbre. Cei ce plătesc, caută să-şi pună întunericul pentru cîteva minute în luminile rampei. Cui îi mai pasă de surîsul unei prostituate care încă nu a pierdut totul? Pentru că speranţa este cea care se stinge ultima.
Tot ceea ce nu îngăduim, ni se va întoarce împotrivă sub disimularea minciunii. Fiecare primim minciunile pe care le merităm.Prostituţia este una din stările de a fi ale umanului, şi ea nu se rezumă la sex. Această constatare m-a facut credincios. Pentru ca absenţa unui sens dincolo de această existenţă, ne-ar transforma pe toţi în vînzători ai noştri şi ai celorlalţi. Mi se pare de altfel că închirierea cu tarif a corpului pe o durată strict limitată este infinit mai demnă şi mai puţin nocivă decît consacrarea interesată total a scrisului, a ideilor, a sufletului prin corupţie, a politicii.
Cred de aceea în necesitatea politicii la fel ca şi în aceea a prostituţiei.Prostituata are decenţa de a-şi asuma condiţia şi de a nu induce în eroare. Aceasta e legitimitatea ei. A recunoaşte un drept înseamnă implicit a-l limita. A obliga existenţa la un domiciliu, a crea o adresă înseamnă nu a propaga, ci a restrînge. De aceea nu avem dreptul să exilăm prostituţia în stradă. Vedem legalizată dintotdeauna căsătoria interesată a marilor incompatibilităţi estetice şi de vîrstă, concubinajul a căpătat implicaţii juridice, căsătoriile între homosexuali sunt şi ele de domeniul acceptabilului.
Astfel de strîmb situîndu-ne faţă de marile noastre iluzii, şi păstrînd la piept tot restul de orori acceptabile prin mici laşităţi şi complicitate, a nu recunoaşte prin lege nevoia pe care o acoperă prostituţia înseamna nu a fi scrupuloşi ci doar a proscrie de pe culmile perfidiei cea mai curată, cea mai onestă, poate, dintre toate vînzările de sine
miercuri, 8 septembrie 2010
marți, 7 septembrie 2010
duminică, 5 septembrie 2010
sâmbătă, 4 septembrie 2010
vineri, 3 septembrie 2010
Scrisoare deschisa catre parintii copiilor de bani gata
Scrisoare deschisa catre parintii copiilor de bani gata
10 Aug 2010 Alin Ionescu
Te-ai chinuit doua minute lungi ca sa-ti lasi sotia insarcinata? Ai avut rabdare s-o vezi cum ii creste burta noua luni, apoi, alte luni nesfirsite, ai atipit cu greu in urletele celui mic, care voia sa suga la tita nevesti-tii si nu te lasa nici sa pui si tu gura, nici sa adormi, desi stia ca a doua zi ai de incheiat niste contracte importante in urma carora urma sa-i asiguri un viitor prosper?
Te-ai cacat pe tine de fericire vazindu-l seara cinci minute inainte de a adormi dupa ce veneai obosit mort de la firma, mindrindu-te in sinea ta ca seamana cu tine, nu cu proasta de ma-sa? L-ai vazut absolvind gradinita franco-germano-americana - la specializarea managementul afacerilor - si, vazind in el viitorul mostenitor al imperiului economico-financiar pe care l-ai ridicat de la zero, te-ai gindit sa-l dai sa urmeze scoala generala undeva la Princeton sau Yale ca sa se traga de puta de mic cu nepotii lui Bush?
Ei bine, te poti declara un parinte fericit si te poti mindri, cind te intorci cu elicopterul la vila cu 500 de camere din satul natal, ca ai un copil reusit, care are de toate si nu a suferit de foame si umilinte, asa cum ai suferit tu inainte sa stringi gunoaiele dintr-un sector intreg al Capitalei sau sa asfaltezi de cite zece ori la rind anual aceleasi sosele proaste din Romania.
Deci e timpul sa-i cumperi un bolid (ceva peste 250 de cai-putere, mai putin nu se merita, se frustreaza copilul), preferabil alb, un adevarat aspirator de manechine, cintarete, pizde in general, ideal ar fi din astea cu pedigree, celebre, care au aparut in videoclipuri, in spoturile la racoritoare sau macar au prezentat meteo la PRO TV. Sa aiba baiatu' cu ce face dragoste si sa nu sufere ca tine, care ai facut dragoste doar cu ma-sa, pina l-ai facut. Booon… de-acum e timpul sa moara. Cum sa moara? Pai, simplu: in timp ce ruleaza cu 250 de kilometri pe ora pe Autostrada Soarelui sau pe cine stie ce drum comunal plin de gropane, asfaltat fix de firma cu care ai tepuit statul, ca sa-i cumperi supararea aia cu enspe cilindri in V, care soarbe la suta cam cit o autobaza.
Ee, astea e paradoxurile istoriei recente… Si acum vin sa te-ntreb, nefericit si idiot parinte de copil de bani gata: nu mai bine il omori cu mina ta, vorba proverbului, decit sa ti-l culeaga SMURD-ul cu penseta de prin copacii de pe marginea drumului si sa ti-l bage pixelat in cosciug? in plus, daca nu-i iei auto bengoasa si apuca sa nu intre cu ea in copac si sa prinda maturitatea, faci si economie la buget, din moment ce, fudul fiind, nu mai trebuie sa mai bagi inca niste zeci de mii de euro in cosciug din lemn de mahon cu incrustatii si pomana cu zece popi de la Patriarhie, plus icre negre si somon, asta doar asa, ca sa nu intinezi cu zgircenia memoria lu' fiu-tau in fata tovarasilor lui, care vor veni sa-l conduca pe ultimul drum in sunete de claxoane, la volanul bolizilor lor albi, tapitati cu piele alba de vaca de Cordoba si cu zimbete timpe de vaci celebre, autohtone, de Bamboo.
Concluzie: ajuta-ti beizadeaua sa traiasca, draga parinte de copil de bani gata! Nu-i lua viata punindu-i unui pustan sub cur un motor pentru bancheri batrini!
joi, 2 septembrie 2010
miercuri, 1 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
